Dincolo de Frontiere

Nimic nu te scoată dintr-o stare aiurea ca o melodie bună, melodia aia pe care fiecare dintre noi o are în playlist și e gata să o asculte oricând are nevoie de un impuls de energie. 

În ultimii ani, de fiecare dată când ajung în București privesc orașul prin ochii unui turist. Deși majoritatea locurilor îmi sunt foarte familiare, totodată multe lucruri îmi sar în ochi de parcă atunci e prima oară când le văd. 

Frica de schimbare. Te posedă și nu îți mai dă drumul. Te paralizează. Pune stăpânire pe mintea ta și îți blochează orice intenție de a acționa. Frica de necunoscut, dar și frica de deznodământul pe care TU îl creezi în mintea ta. 

De câte ori veneam în vizită în România încercam să fac în două săptămâni cât pentru doi ani. Rude, prieteni, familie, treburi de rezolvat, să mergem și aici, dar și dincolo, făceam liste peste liste cu ce vreau să mănânc, să vizitez, etc., tot timpul mă uitam în telefon să văd ce urmează să fac, ce îmi lipsește, liste pe care le făceam cu mult timp înainte de vacanța în România.

Când vine vorba de prietenii și relații de calitate, nu am fost niciodată una dintre acele persoane care poate spune că are o groază de prieteni și nu știu câți best friends

Într-o zi la birou stăteam la masă cu colegii în timp ce se vorbea despre o mie și una de lucruri, când unul dintre colegi s-a întors către o colegă și i-a zis I love you, friend!, ea i-a răspuns imediat cu I Iove you too, man! Deodată, s-au întors amândoi către mine cu ochii ăia întrebători, do you love us? Eu am rămas un pic blocată! Ah.. păi eu nu spun te iubesc așa cu ușurință…și de acolo a început o dezbatere culturală, care s-a sfârșit probabil neînțeleasă de ambele părți.

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

logotest1