Dincolo de Frontiere

Vreau să cred despre mine că sunt o optimistă incurabilă, o visătoare, o aventuroasă, și chiar o curajoasă, așa cum de multe ori mă descrie tatăl meu.  

Motivele pentru care am plecat din România nu au absolut nicio legătură cu sentimentele de incapacitate, nefericire sau aversiune către propria-mi țară. Decizia de a mă muta în străinătate a fost destul de asemănătoare cu decizia pe care o luasem cu ceva timp în urmă de a mă muta la București. Doar că la o scală mai mare.  Așa cum după terminarea liceului în Brăila, Bucureștiul părea pentru mine ordinea firească a lucrurilor, s-a întâmplat ca după terminarea facultății să continuu să aleg schimbarea, mai mult din nevoia de a-mi explora propriile limite și de a cunoaște noi teritorii.

Când am plecat din țară nu știam exact dacă mutarea avea să fie definitivă, temporară sau o continuă călătorie.  Știam doar că sunt destul de curajoasă să accept oportunitatea de a călători peste ocean și de a mă adapta din mers la schimbările culturale și emoționale ce aveau să se producă în viața mea. Pasionată de limbi străine și dornică de a cunoaște noi culturi, m-am aventurat într-o nouă expediție.

Nu am spus niciodată că am scăpat de România, așa cum pe mulți îmi e dat să-i aud zicând atunci când se găsesc pe meleaguri străine.  Există percepția aceasta cum că toți cei care plecăm din țară o facem fie din nevoia de bani, fie din negativism, incompetență sau lipsa de speranță în ceea ce privește poporul român.  Din fericire pentru liniștea mea sufletească și din respect pentru cei dragi pe care-i am acasă, nu mă consider învingătoare că am plecat din Romania, ci mai degrabă mă consider norocoasă că am avut oportunitatea de a împărtăși cu lumea întreagă o mică parte din România noastră. Nu mă consider superioară față de ceilalți români care locuiesc în țară doar pentru că eu locuiesc în străinătate. Nu-i compătimesc în niciun fel și nici nu cred că alegerea lor de a rămâne în țară o să-i priveze de oportunități sau că își vor trăi viața mai puțin frumos doar pentru că au ales să rămână în țara în care s-au născut.

Totodată sunt realistă și conștientă de lipsurile pe care țara noastră încă le are și de drumul lung pe care îl avem de parcurs ca și națiune pentru a produce o schimbare în mentalitatea noastră, a românilor.  Cred că punctul de cotitură pentru fiecare dintre noi este acela în care o să încetăm să mai arătăm cu degetul în stânga și în dreapta, și o să începem prin a ne analiza pe noi înșine.  Schimbarea pe care ne-o dorim trebuie să vină mai întâi de la noi ca mai apoi să le-o impunem și celor din jur.

Cei ce au ales să plece din România cu un bagaj plin de negativisme către propriul lor popor,  foarte probabil că oriunde vor ajunge în lume vor atrage după ei aceeași atitudine pesimistă față de tot ceea ce-i înconjoară. Pentru că oriunde ne-am afla în lume, până la urmă tot români suntem și ar trebui să fim mândri de cultura și frumusețile țării noastre.   

Add comment

Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Iuliana Papuc Profile

11206043 763158690460047 5993721621851537990 n
Salut, eu sunt Iuliana, am 29 de ani și sunt pasionată de călătorii, limbi străine, cărți, și aventuri în aer liber.  
De șapte ani locuiesc în străinătate...

Articole Interesante

  • Golden Gate Bridge: Cel Mai Renumit Reper din San Francisco

    Read more ...  
  • Ce (Nu) S-a Schimbat După Șapte Ani de Locuit în Străinătate?

    Read more ...  
  • Parcul Dolores: o experiență californiană unică

    Read more ...

Parteneri

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

Banner World Languaging

logotest1