Dincolo de Frontiere

Acum șapte ani sărbătoream primul Crăciun departe de familia mea.  Trecuseră abia șase luni de când eram departe de casă și dorul de ai mei era atât de apăsător încât nici eu nu știu exact cum am reușit să trec peste acea perioadă.  


Pentru că știam că și lor le era la fel de greu fără mine, m-am gândit să le fac un video cu mine, lângă brăduț ca să le aduc un pic zâmbetul pe buze. Filmulețul trimis avea să rămână privat, dar a mea surioară, cuprinsă de emoții a dorit să-l împărtășească cu toată lumea...pe Facebook.  

După ce am revăzut recent înregistrarea am realizat că numai bucurie nu transmiteam eu acolo. Îmi amintesc că am făcut câteva înregistrări până să ajung la versiunea finală, pentru că, cum începeam să vorbesc mă bufnea plânsul.

Tot pe pagina de Facebook am dat și peste un comentariu scris în perioada aceea de sora mea, și care m-a făcut să mă gândesc la relația noastră și la tot ceea ce a însemnat pentru noi relația aceasta la distanță.

Imi este dor sa vorbim pana la 4 dimineta, imi este dor sa vorbesti fara ca nimeni sa te poata opri, imi este dor sa transformi lucrurile mele in ale tale:), imi este dor de tine surioara! Sa nu uiti ca sunt intotdeauna alaturi de tine , indiferent ce ar fi, si iti voi respecta mereu deciziile! Te iubesc!

În afară de faptul că nu ne vedem atât de des pe cât ne-am dori, relația noastră nu s-a schimbat deloc, ba chiar aș putea spune că, pe alocuri s-a îmbunătățit, asta pentru că:

  • Vorbim mai des decât o făceam înainte. Acum vorbim zilnic. Și împărtășim mult mai multe aspecte din viețile noastre decât o făceam înainte, când eu eram la București și ea la Brăila.
  • De fiecare dată când ne revedem ne iubim mai mult și ne certăm mai puțin.
  • Dacă înainte, de câte ori veneam acasă de la facultate, “împrumutam” de la ea vreo haină sau cremă de corp, și mereu se lăsa cu amenințări de genul “ e ultima oară când îți mai dau x lucru” acum ea singură îmi strecoară în geamantan tot felul de minunății pe care le descopăr abia când sunt la celălalt capăt al lumii.

Sunt norocoasă că tu, Dorina ești surioara mea. Cu cât trec anii, cu atât realizez cât de mult semănăm. Și nu mă refer la faptul că avem același râs sau aceleași gesturi și expresii, ci cred că, în interiorul sufletului suntem una și aceeași persoană, pentru că dacă tu nu ai fi în viața mea, eu cred că nu aș putea exista.

Add comment

Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Iuliana Papuc Profile

11206043 763158690460047 5993721621851537990 n
Salut, eu sunt Iuliana, am 29 de ani și sunt pasionată de călătorii, limbi străine, cărți, și aventuri în aer liber.  
De șapte ani locuiesc în străinătate...

Recomandare de Lectura

Parteneri

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

logotest1