Dincolo de Frontiere

Anul acesta începusem la fel. De mai bine de două săptămâni adaug și șterg pe notițele din telefon activități pe care vreau să le fac la sfârșitul lunii mai când vin acasă. Nu știu de ce, dar noi ăștia care plecăm din țară, ori de câte ori ne întoarcem acasă, simțim să facem cât mai multe în cât mai puțin timp. Cel puțin așa sunt eu. Într-un fel mă simt vinovată că nu mă văd cu cei dragi mai des decât aș vrea, și când ajung acasă încerc să fac tot felul de activități cu familia, să mă văd cu cât mai multă lume, să-i împac pe toți și să nu se supere nimeni pe mine.

Astăzi, după ce am fost trasă de mânecă în timp ce făceam “un atac de panică” 🙄 că mie două săptămâni nu îmi ajung să fac tot ce am scris pe listă, că îmi e imposibil să ajung și acolo și dincolo, să mă întâlnesc cu toată lumea dar să și petrec destul timp cu fiecare, am realizat că în loc să mă bucur de simplu fapt că merg acasă, eu mă stresez cu trei săptămâni înainte că nu am timp să le fac pe toate. De parcă cel mai important lucru din vacanța asta în România este să alerg de colo-colo, bifând activități pe telefon. Știu, dorul de casă mă face să vreau să fac cât mai multe cu cei dragi, dar când ajung să mă deprim doar când mă uit la lista de pe telefon, pierd din vedere ceea ce este cel mai important: calitatea timpului petrecut, nu cantitatea.  

Am șters lista de activități din telefon (înșirasem acolo fiecare zi, cu program stabilit pentru dimineață, prânz și seară… nu știu ce a dat peste mine?!) și vorbesc la modul cel mai serios că imediat ce am făcut asta mi s-a luat o piatră după inimă, și m-am pus pe scris rândurile acestea pentru a-mi limpezi mintea. Știu ce vreau să fac în linii mari, pe cine vreau să văd, unde vreau să merg, mai am câteva zile plănuite pentru că sunt evenimente deja stabilite, dar restul timpului vreau să fac ce simt, să petrec timp de calitate cu cei dragi, nu să ne stresăm că trebuie să facem ceva, orice, tot timpul.

Nu știu cât o sa îmi iasă, dar deja mă simt mai bine fără lista aia, pentru că mi s-a întâmplat de foarte multe ori să plec din România dezamăgită că nu am făcut tot ce aveam pe listă. Este o presiune de care nu am nevoie, considerând încărcătura emoțională care mereu mă copleșește când merg acasă.  

Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

logotest1