Culture & Society

Dminețile de 24 decembrie erau cele mai armonioase la noi în familie. Dacă în celelalte zile ne mai ciondăneam între noi ca orice frați, sau mai erau discuții în casă, ziua de 24 decembrie venea cu o liniște aparte. Bucătăria mirosea a cozonaci frământați gata de băgat la cuptor, sarmalele așteptau să fie înfășurate, și fiecare dintre noi știa exact ce avea pe lista de curățenie pe ultima sută de metri. Mama instruia în stânga și-n dreapta responsabilitățile fiecăruia, și dacă noi copiii eram mereu întrebuințați cu treburile casnice, tata era desemnatul cumpărăturilor de ultim minut.

𑁋 Boboc, (așa îl alintă mama) du-te până la piață și ia o legătură de…, un kilogram de...etc. Vezi să nu întârzii! 

Câteodată mă lipeam și eu de el, pentru că îmi plăcea nespus de mult să merg cu tata la piață. Treceam pe la toate tarabele unde el avea treabă și cumpărăturile noastre se lăsau mereu cu salutări la orice pas; "să trăiți don Papuc", "fata dvs don Papuc?, da’ ce mare s-a făcut". Bineînțeles că toate opririle acestea se adăugau la timpul petrecut la cumpărături, dar tata nu părea niciodată în grabă.

Drumurile la piață erau destule, și în timp ce noi mișunam prin casă, tata intra și ieșea pe ușă cu câte-o sacoșă. Tot în ajunul Crăciunului făceam și bradul în fiecare an, niciodată mai devreme. Așa era tradiția în familia noastră și contribuia la emoțiile și farmecul acestei zile. Într-una din plimbările la cumpărături, tata se întorcea și cu un brad natural care aștepta liniștit să fie împodobit abia seara după ce terminam treburile prin casă. 

După curățenie urma mereu ajutorul în bucătărie, fie la frământat cozonaci, spălat vase sau orice altceva avea mama nevoie. Abia seara târziu, după ce toată lumea făcea baie (mama ultima că mereu o apuca 12 noaptea în bucătărie), ne strângeam în jurul bradului (de obicei în pijamale curate sau noi) să îl împodobim. Tata aducea de la subsol cutiile cu decorațiuni și suportul pentru brad, iar noi alegeam beteala și globulețele, ascultând colinde.

Momentele cele mai magice erau când stăteam toți trei sub brad, cu lumina stinsă, și ne uitam fascinați la luminițe. Și bineînțeles, emoțiile cu care ne culcam așteptându-l pe Moș Crăciun (deși știam cine este moșul, mama și tata întotdeauna puneau cadourile sub brad după ce noi adormeam). 


Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

logotest1