Povești din Mexic

Mă declar ambasadoare neoficială a Mexicului pentru că dintotdeauna am scris și povestit cu pasiune despre cultura fascinantă a acestei țări. Nu poți cunoaște un loc doar din auzite sau din afară, iar eu am avut oportunitatea să cunosc această țară dinăuntru într-atât de bine încât o consider a doua mea casă. 


Fără să generalizez, spun că am cunoscut mulți mexicani stabiliți în Statele Unite de mai multe generații care vorbeau despre Mexic ca și cum îl știau ca pe propria palmă. Criticau Mexicul, declarau clar și răspicat că ei nu calcă picior într-o țară atât de periculoasă, și că da e frumos, dar degeaba! Când îi întrebam când au vizitat Mexic ultima oară, ori rămâneam șocată să aud că niciodată, sau în anumite cazuri ziceau acum 10-20 de ani. Dintre aceștia, puțini sunt cei care își vor schimba părerea, pentru că puțini sunt cei care vor îndrăzni să viziteze Mexic fără toate aceste prejudecăți.

Ideea nu este să ascundem sub preș toate problemele cu care Mexic se confruntă, de la corupție, la trafic de droguri, la lipsa de educație și o sărăcie cruntă în anumite regiuni. Mexic este o țară foarte mare, are 31 de state și Ciudad de Mexico, o entitate federală care nu este considerată un stat. Asta înseamnă că multe dintre problemele pe care le vedem la televizor se întâmplă într-o regiune destul de mică, într-un stat anume, sau într-un sat. Nu contest că sunt caracteristici care pot fi atribuite mexicanilor la nivel general, dar chiar și așa, majoritatea sunt lucruri pozitive ca de exemplu: căldura și veselia debordantă a mexicanilor, simplitatea acestora, bunătatea cu care te ajută, etc.



Majoritatea turiștilor nu se vor aventura niciodată într-un sat periculos din Sinaloa, ci vor merge probabil pe una dintre plajele superbe din Cancun sau Acapulco, la piramidele maya, regiunile tropicale din Oaxaca, sau se vor plimba pe străzile capitalei, descoperind astfel un popor foarte prietenos. Odată ce ajungi să-i cunoști, realizezi că mexicanii sunt foarte mândri de rădăcinile lor și asta se vede în pasiunea cu care vorbesc despre țara lor, în mândria cu care te invită la masă și în căldura sufletească pe care o transmit.




În cei cinci ani cât am locuit în Mexic am avut ocazia să vizitez destule locuri, dar cel mai adesea am vizitat Ciudad de Mexico un oraș pe care îl iubesc și la care mă reîntorc constant. Tocmai de aceea, experiențele și observațiile mele se raportează la locurile pe care le știu și în care am locuit. Când am aterizat prima oară în Ciudad de Mexico aveam 22 de ani. Eram super visătoare, cu o energie pozitivă debordantă, și dornică să interacționez cu mexicanii pe care aveam impresia că îi știam de la atâtea telenovele. 
Chiar dacă primele experiențe nu au fost dintre cele mai pozitive, asta nu m-a făcut să îmi schimb părerea sau să trag concluzii pripite despre un popor întreg.

Încep cu povestea din aeroport pentru că am citit multe relatări despre cum românii sunt opriți la coborârea din avion, pe aeroportul din Ciudad de Mexico, și trimiși către o a doua inspecție, într-o încăpere destul de dubioasă, unde stau și așteaptă vreo oră-două să li se returneze pașaportul împreună cu un zâmbet de bun venit.  Mi s-a întâmplat și mie asta, și chiar dacă nu a fost deloc plăcut după un zbor de 20 și ceva de ore să mai aștept încă două ore pe un scaun fără să știu nimic, am înțeles chiar atunci că este doar un control și o procedură impusă de autoritățile mexicane, dar și de cele americane. La final, dacă nu ai nimic de ascuns și datorat, primești pașaportul înapoi și zâmbetul acela călduros și până la urechi despre care toți am auzit că se poartă în Mexic. Nici prima mea experiență cu taxiul în Ciudad de Mexico nu a fost cea mai pozitivă, când m-am trezit cu o bancnotă de 1000 de pesos falsă (în jur de 200 de lei), bancnotă cu care încercasem să plătesc taxiul, și pe care șoferul, de o agilitate incredibilă, mi-a schimbat-o cu una falsă.

Contrar acestor situații, mi s-au întâmplat mult mai multe lucruri pozitive, printre care, momentul în care mi-am uitat cardul în bancomat, și după ce am realizat asta, 20 de minute mai târziu, un domn mexican stătea cu cardul meu în mână, lângă bancomat, cu speranța că sigur mă întorc de îndată ce realizez că l-am pierdut. Prieteniile pe care le-am legat în Mexic, oamenii excepționali de la care am învățat atâtea, cunoașterea istoriei culturii maya și a comunităților indigene ale Mexicului de altă dată, toate acestea sunt și vor rămâne parte din mine. 

Așadar, vă îndemn să mergeți în Mexic cu inima deschisă, să luați aceleași măsuri de precauție ca în orice altă țară pe care o vizitați pentru prima oară, și o să cunoașteți un popor blând, plin de speranță, veselie, curiozitate, respect și simplitate. 

Comments   

0 # Delia 2019-02-18 00:06
Ce articol drăguț! m-ai mai încurajat după toate știrile groaznice pe care le-am auzit . Soțul meu este de acolo și poate in viitor be vom muta acolo.
Reply

Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

logotest1