Viața în California

De când m-am mutat în California, prin prisma jobului, am ocazia constat să observ cum funcționează sistemul educativ american. Câteodată, în timp ce îmi văd de ale mele la serviciu, mă mai năvălesc amintiri și sentimente frumoase legate de perioada în care am fost elevă.  Dar, de cele mai multe ori, compar sistemul de învățământ de aici cu cel pe care eu l-am trăit în România.


Iată ce mi-a atras atenția până acum la sistemul de învâțâmând din San Francisco! (multe dintre aceste detalii posibil se regăsesc în ziua de astăzi și în școlile private din România, sau poate chiar publice, dar pe vremea mea nu erau, prin urmare mi-au trezit anumite nostalgii.)

Nu există catedră în clasă.   Pe vremea când eu mergeam la școală, fiecare clasă avea o catedră mare din lemn, urcată pe un podium, astfel încât să simți superioritatea profesorului. La școlile de pe aici, profesorul are un pupitru/birou, foarte asemănător și cam de aceeași mărime ca și pupitrul elevului și la prima vedere nu îți atrage atenția că ar fi locul profesorului.

Nu există tablă și cretă.  Păi știu, acum avem whiteboard-uri și scriem cu markerul, dar când ieșeam eu la tablă nu era așa. Nu știu sincer câte școli primare din România au trecut deja la whiteboard-uri, dar pe aici pe la noi, nu am găsit o clasă care sa mai aibă tradiționala tablă și cretă. Eu îmi aduc aminte și acum de mirosul de cretă și ce frumos era să scrii pe tablă, mai ales dacă aveai și pachetele acelea de crete colorate.  Eu una nu eram foarte bună la desenat și scris numele așa artistic pe tablă, însă o inimioară tot făceam cu I + X = Love.   Foarte posibil ca majoritatea școlilor private din România să folosească whiteboard-uri în loc de tabla aia neagră tradițională pe care poți să scrii doar cu creta, dar sunt curioasă dacă și în școlile publice au început să o înlocuiască deja.

Nu se face prezența după catalog. Nu este elev care să nu țină minte catalogul, cel care se deschidea la numele tău exact când nu iți învățaseși lecția. Pe vremea aceea, toți profesorii veneau după ei cu un catalog super mare, care avea cred cam 3 elevi pe fiecare pagină și după care se făcea prezența și scosul la tablă. Notele trecute în catalog erau definitive, excepție făcând cele scrise cu creionul, așa că de multe ori ne furișam și deschideam catalogul pentru a vedea ce notă am luat sau dacă era scrisă cu creionul. La școlile din San Francisco, prezența se ține în mod electronic, printr-un sistem foarte bine pus la punct, iar conceptul acesta de a ieși la tablă chiar nu există.

Carnetul de note a dispărut și el.  Eu am păstrat toate carnetele de note, și îmi amintesc și acum cât de mult sufeream când mi se trecea o notă proastă în carnet.  Tata era cel care umplea carnetul cu semnături. Aici, carnetul de note, există în versiune digitală, iar părinții pot consulta notele copiilor după telefon sau tabletă, fără să fie nevoie de prea multe semnături și implicit de acele încercări de a transforma trei-ul în opt sau patru în șapte. Doar o dată pe semestru se scoate un raport, care este trimis prin mail, părinților.

Ar mai fi multe deosebiri de analizat între sistemul de învățământ românesc și cel american, ca de exemplu faptul că fiecare student are propriul laptop, o adresă de e-mail pentru școală, iar temele de cele mai multe ori sunt trimise prin e-mail, (elevul trimite tema gata făcută prin e-mail, profesorului). Și să nu vă gândiți că vorbesc de studenți de facultate aici, ci de copii din clasele 5-8.  Multe dintre aceste aspecte se regăsesc deja în sistemul privat din învățământul românesc, însă cred că drumul este unul foarte lung pentru sistemul românesc de învățământ public.

Și oricât de multă nostalgie îmi aduc carnetul de note sau mirosul cretei, cred că tehnologia ar trebui să meargă mână în mănă cu educația, iar tinerii elevi au nevoie să-și dezvolte abilitățile tehnologice și să învețe să le folosească în activitățile de zi cu zi. Numai astfel vor reuși să se remarce într-o lume în care mașinile se vor conduce singure,  avioanele vor zbura fără pilot și noi ne vom putea programa cam toate activitățile zilnice prin intermediul unui dispozitiv electronic.

 

Add comment

Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Iuliana Papuc Profile

11206043 763158690460047 5993721621851537990 n
Salut, eu sunt Iuliana, am 29 de ani și sunt pasionată de călătorii, limbi străine, cărți, și aventuri în aer liber.  
De șapte ani locuiesc în străinătate...
image
image

Parteneri

Mi Tutor Logologo

BannerTravelanguaging

Articole Interesante

logotest1