Living in California

Dacă ar fi să ne luăm după pozele de pe Instagram și alte rețele sociale, locuitul în străinătate este fără de probleme. Poze rupte din poveste, călătorii pe meleaguri văzute de unii doar prin filme, și un stil de viață nonconformist.


Când arunc o privire pe Instagram-ul meu și a altor compatrioți care locuiesc în străinătate, majoritatea ipostazelor surprinse acolo sunt despre cât de cool și diferită este viața în străinătate. Și în mare parte așa și este, doar că toate aceste schimbări în bine vin la pachet și cu o serie de aspecte mai puțin surprinse în pozele pe care le postăm pe rețelele sociale.  

De-a lungul celor șapte ani de când nu mai locuiesc în România, mi-am exprimat de multe ori, în scris, trăirile care mă încearcă atunci când mă ia dorul nebun de casă și de cei dragi mie. Majoritatea timpului mă simt în largul meu aici, și așa cum am mai spus, stilul de viață californian mi se potrivește, dar totodată există anumite aspecte pe care implicit trebuie să le accept și să învăț să trăiesc cu ele, atât timp cât trăiesc în străinătate.

1. Cu greu îmi mai fac prieteni de calitate.

Când am plecat din România nu aveam o mulțime de best friends și nici nu aveam un grup de prieteni foarte larg, aveam doar câteva prietene din timpul facultății și de la serviciu care îmi erau destul de apropiate și îmi plăcea să petrec timp cu ele. Odată cu mutatul în străinătate am pierdut acele legături, și chiar dacă ne mai scriem din când în când și o facem cu drag, nu mai este același lucru.  Singura relație de neclintit este cea cu Jeni - pe care nici nu știu dacă să o pun la categoria de best friends pentru că relația noastră este mai puternică decât termenul ăsta.  

În fine, ce vreau eu să spun este că de când locuiesc în străinătate cu greu reușesc să îmi fac prieteni de calitate. Sunt o persoană super sociabilă și mă înțeleg bine cu mai toată lumea, dar am renunțat de mult să mai caut o persoană cu care să împărtășesc aspecte importate din viața mea. Asta pentru că relațiile bazate pe o conexiune autentică sunt rare, iar eu am găsit-o pe a mea de câțiva ani buni, chiar dacă momentan suntem la mii de kilometri distanță.


2.Pierd momente importante din viața celor dragi.

Asta este o decizie asumată. Pentru că în viață nu poți să le ai pe toate. De multe ori am avut un nod în gât când îi vedeam pe ai mei pe Skype, toți adunați în jurul mesei, sărbătorind pe unul și pe altul. În toți ăștia șapte ani s-au întâmplat multe evenimente, nunți, botezuri, zile onomastice, și tot așa. Mi-a fost imposibil să ajung la toate, și de fiecare dată a trebuit să aleg evenimentele cele mai importante, de la care nu aș fi putut lipsi categoric. La celelalte evenimente, fie ele și botezuri în biserică, am fost prezentă pe Skype în timp ce treceam “din mână în mână” prin telefon cu toți membrii familiei.



3.Să merg acasă sau să merg în altă parte?

La fiecare concediu mă trezesc cu aceeași întrebare, Să merg acasă anul ăsta sau să merg în altă parte?  De când am plecat din România s-a terminat treaba cu 21 de zile de concediu pe an.  În Mexic aveam șase zile de concediu pe an, iar aici în SUA am un pic mai multe, dar tot nu ajung la 21. Așadar, de fiecare dată când plănuiesc plecarea în România, mă prinde euforia și aș vrea să mai vizitez și alte locuri de prin Europa sau întreaga lume.  Dar cum să fac când am doar două săptămâni la dispoziție și nici alea nu îmi sunt de ajuns când trebuie să mă împart între familie și alte obligații? Știți ce repede trec două săptămâni când nu te-ai mai văzut cu ai tăi de un an sau doi?  Mereu visez la o vacanță de câteva săptămâni cu mașina prin Europa, sau la alte destinații exotice, dar de fiecare dată când prind două săptămâni de concediu și bani de cheltuială, revin la aceeași întrebare Să merg acasă sau să merg în altă parte? Și aproape de fiecare dată aleg să merg acasă.


4.Oamenii nu se raportează la trecutul meu.

Am spus deja că de când locuiesc în străinătate nu mi-am făcut foarte mulți prieteni apropiați, iar un alt motiv este că oricât de mult aș încerca să mă apropii de anumite persoane este destul de greu să o fac atunci când aceștia nu se raportează la trecutul meu, și sincer nici eu la al lor. Da, îmi place să cunosc oameni noi și să le ascult poveștile de viață, dar în același timp mă deschid destul de greu față de o persoană cu care nu am trăit anumite momente din trecutul meu. 


5. Să mă obișnuiesc cu un nou sistem din țara adoptivă.

Impozitele pe venit, asigurare medicală, fond de pensii, obținerea unui job nou (interviuri de angajare) asigurare pentru mașină, și tot ce ține de acomodarea la regulile unei alte țări.  Încă mă uit nedumerită pe fluturașul de salariu lună de lună, și încerc să înțeleg unde anume se duc banii mei cu atâtea impozite către stat. La fel cum îmi doresc să mă familiarizez și cu plata impozitelor pe venit, astfel încât să nu fie nevoie să plătesc iarăși mai mult pentru că nu am declarat ce trebuie, cum trebuie pe anul precedent.  

Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

logotest1

Login