Living in California

Dimineața în care am avut interviul pentru a obține viza de rezident permanent pentru SUA mi s-a întipărit în minte pentru totdeauna. Timp de doi ani depusesem multă energie și timp în procesul de emigrare și solicitare a rezidenței americane, încât dimineața interviului a fost super încărcată de emoții, adrenalină și, într-un final, un sentiment de realizare pe care nu îl mai trăisem până atunci.


Aparent, eu stau cât de cât bine la capitolul emoții. De cele mai multe ori reușesc să îmi stăpânesc emoțiile, nu mă exteriorizez și probabil dacă mă vezi înaintea unui eveniment important, ai să spui că nu am emoții deloc. Dar treaba nu stă chiar așa, de obicei, când ceva important trebuie să mi se întâmple sunt copleșită de emoții, doar că nu le arăt atât de mult. Mă frământ mult în interior, nu dorm cu zilele, și mă gândesc constat la diferite scenarii pentru situația respectivă. Până nu se consumă faptul în cauză, nu am pace sufletească și mentală.

Așa a fost și cu interviul pentru viza de rezident permanent. După aproape doi ani de trimis acte și plătit taxe, venise în sfârșit momentul să merg la interviu și să aflu dacă am să îmi împlinesc visul de a locui în Statele Unite ale Americii.

Întâmplarea face că în perioada în care am avut programat interviul în Ciudad Juarez, (la momentul solicitării vizei aveam rezidență permanentă în Tijuana, Mexic, iar interviul l-am avut programat în Ciudad Juarez, la consulatul american, care se află la trei ore de zbor cu avionul din Tijuana) am fost nevoită să merg singură, astfel încât, timp de trei zile am fost de una singură într-un oraș mexican în care nu mai fusesem niciodată, timp în care emoțiile mele s-au intensificat atât de mult încât nici somnul nu se prindea de mine.

După trei zile în Ciudad Juarez, a venit și dimineața interviului mult așteptat. Pentru cei care ați mai trecut prin interviul pentru viza americană, chiar și viza de turist, știți cum e la consulat, trebuie să treci prin câteva filtre și câteva ghișee înainte să ajungi să dai interviul cu consulul american.  

În tot acest timp, când eram deja în interiorul ambasadei, reușisem să îmi stăpânesc emoțiile cât de cât. Aveam încredere că lucrurile vor decurge foarte bine pentru mine, și nu încercam să gândesc altfel decât pozitiv.

În momentul în care am ajuns la ultimul ghișeu, am susținut interviul cu consulul american, un tânăr simpatic și foarte zâmbăreț.  Cu toate emoțiile mele, vizibile sau nu, după o serie de întrebări serioase și câteva momente de suspans, tânărul consul mi-a zâmbit și mi-a spus că viza de rezident permanent mi-a fost aprobată.  În secundele acelea îmi venea să intru prin geamul ală și să îl și îmbrățișez.

După ce am terminat interviul, nu știam cum să fug mai repede la hotel, să pun mâna pe telefon și să anunț pe toată lumea că mă mut în America. La ieșirea din consulat eram super emoționată, de data aceasta erau emoții de bucurie că am reușit să obțin ceva ce mi-am dorit foarte mult, și pentru care am depus timp și energie. Zburdam și săream în sus de bucurie în fața consulatului, în timp ce alți oameni stăteau la rând să intre la interviu.  Cele 5 minute de mers pe jos până la hotel cred că le-am alergat, și în final, după ce am sunat pe toată lumea care aștepta vești de la mine, am putut să răsuflu ușurată după câteva zile încărcate de emoții.

Trecând la partea mai practică a lucrurilor, pentru cei interesați, am pus pe listă întrebările care mi-au fost adresate în timpul interviului. Ține-ți cont că interviul meu a avut loc în Mexic, iar viza pe care am solicitat-o este de viza de rezident permanent F2A.

Pentru această categorie de viză poți aplica dacă ești:

  • Soția/soțul unui rezident permanent legal (acesta a fost şi cazul meu)
  • Fiul sau fiica necăsătorită a unui rezident permanent legal

Majoritatea întrebărilor au ca scop dovedirea relație de cuplu, pentru că foarte multe persoane se căsătoresc cu un rezident permanent/cetățean american doar pentru a obține green cardul.


Cum v-ați cunoscut?
Ai fost casatorita inainte?
Ai copii?
Când v-ați căsătorit?
Cum și de ce ați decis să vă căsătoriți?
Cine din familia dvs. a participat la nuntă?
Ce gândește familia ta despre relația voastră?
El a fost căsătorit înainte? De ce a fost divorțat?
Cati copii are el? Unde locuiesc copii lui?
Îi cunoașteți pe copiii lui?
Ți-a trimis bani când erai în România?
De ce nu ați declarat impozitele pe venit împreună?
Unde locuieste el?
Care este ocupatia ta?
Care este ocupația lui?
Aveți copii împreună?
Ai mai solicitat o viză pentru S.U.A. înainte?
Aveți poze cu voi doi împreună?

Dacă solicitați viza F2A, este imperativ să dovediți relația cu petiționarul. Când m-am prezentat la interviu, aveam printate multe poze cu familia și cu noi doi din toate vacanțele pe care le-am făcut în România. De fapt, primul lucru pe care mi l-a cerut consulul american la interviu a fost pozele cu noi doi, și familia.

De asemenea, pe lângă toate documentele civile și financiare care v-au fost solicitate de-a lungul procesului de emigrare, să aduceți cu voi la momentul interviului și următoarele acte:

  • Pașaport
  • Confirmarea DS-260 (primiți această confirmare după ce ați trimis formularul online DS-260)
  • Scrisoarea de invitație la interviu
  • Cel mai recent an de recensământ al petiționarului.
  • Rezultatele examenului medical.

Sper ca informațiile oferite în acest articol să vă fie de folos dacă vă aflați în procesul de solicitare a vizei de rezident permanent pentru Statele Unite. Dacă ai intrebări despre procesul de emigrare în Statele Unite sau vrei să ne vorbești despre experiența ta de emigrare, te aștept cu un comentariu în căsuța de mai jos, sau îmi poți scrie pe pagina de Facebook.

Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

logotest1

Login