Living in California

Pentru că mai tot timpul scriu despre cât de mult îmi place viața în Statele Unite, să știți că sunt și foarte multe detalii care nu doar că nu îmi plac, dar mi se par de-a dreptul înapoiate pentru o țară care se vrea a fi lider mondial. 


După câțiva ani de locuit pe continentul american, am strâns o listă cu câteva frustrări în ceea ce privește viața în Statele Unite. Precizez ca de fiecare dată că observațiile mele sunt bazate pe experiența mea în California, și că unele aspecte pot fi un pic diferite de la stat la stat, deși majoritatea dintre cele menționate mai jos sunt general valabile pentru Statele Unite. 


Sistemul de sănătate

Este cea mai dezbătută temă de către politicienii americani since for ever, și ai vrea să crezi că sistemul de sănătate din Statele Unite este destul de bine pus la punct, dar din contră, nu doar ca are foarte multe minusuri dar nici nu pare să se îmbunătățească prea curând. Aici nu mă refer la condiții groaznice prin spitale sau servicii medicale care lasă de dorit, cum se întâmplă la ordinea zilei în România, din punctul acesta de vedere Statele Unite oferă servicii și condiții mai mult decât decente, problema vine în momentul în care trebuie să plătești facturi medicale de zeci de mi de dolari și asigurări medicale de câteva sute de dolari pe lună.  

Până acum nu a trebuit să merg pe la doctori decât pentru controale de rutină, dar știu sigur ca în eventualitatea unei urgențe, dacă nu aș avea asigurare medicală (pentru asigurare medicală poți să plătești de la 200$ pe lună, de persoană, până la 700-800$, poate și mai mult, depinde de statul în care locuiești, de vârsta pe care o ai, stilul de viață, și mulți alți factori) aș ajunge să plătesc sume monstruoase pentru operații banale sau intervenții minore. De curiozitate am intrat pe site-ul spitalului unde am asigurarea și am estimat costul unor operații/proceduri, iar prețurile sunt așa:

Operație de hernie: 29,895 $
Operație de apendicită: 27,724 $
Ecografie cu ultrasunet în sarcină: 327 $
Naștere naturală (fără complicații): 13,318 $
Naștere prin cezariană (fără complicații): 38,307 $

Nu vă mai sperii cu altele, dar acum sper că înțelegeți de ce sistemul medical este printre frustrările cele mai mari a multor oameni de aici. Chiar și cu asigurare medicală, în multe situații ajungi să plătești sume exagerat de mari pentru tratamente și alte intervenții medicale. Cunosc persoane care nu au asigurare medicală și nu înțeleg cum nu se înspăimântă la gândul unei eventuale intervenții medicale, dar în același timp știu că multă lume nu își permite să plătească 400 - 500 $ pe lună pentru a-și asigura familia. Nu au de unde.



Concediu Maternal

O altă frustrare de a mea este legată de concediu maternal, sau mai bine zis de lipsa lui. Există o singură lege federală care garantează anumitor angajați până la 12 săptămâni de concediu maternal neplătit, fără niciun pericol de pierdere a locului de muncă. California este unul dintre puținele state care a trecut o lege prin care se oferă angajaților concediu maternal plătit de până la șase săptămâni. Obișnuită cu legile din România în care mămicile pot alege să stea acasă unul sau doi ani, șase săptămâni de concediu maternal mi se pare o bătaie de joc.

În afară de asta, mă enervează că se folosește foarte mult termenul de disability, în traducere, un fel de invaliditate maternală. Orice complicații după naștere, depresie postnatală, și o groază de alte stări normale unei sarcini intră la categoria de disability. Dacă în opinia medicului tău nu ești în măsură să îndeplinești una sau mai multe dintre funcțiile esențiale ale jobului tău din cauza sarcinii, poți solicita concediu pentru invaliditate maternală, și poți sta acasă maxim patru luni, nu mai mult. Ca să nu mai spun că este destul de greu să înțelegi cum funcționează sistemul acesta de concediu maternal și multe mămici nu știu cum să-și ceară drepturile pentru puținul timp pe care îl pot primi.



Costul exagerat de ridicat al educației

După terminarea liceului, majoritatea tinerilor americani nu decid dacă să meargă sau nu la facultate în funcție de cât de motivați se simt de a-și continua studiile, ci în funcție de câți bani au pus părinții lor deoparte (dacă au pus ceva) sau de cât de încrezători se simt să aibă o datorie de zeci de mii de dolari înainte de a împlini măcar 25 de ani sau de a avea un job stabil.

Conceptul sistemului de învățământ superior public din Statele Unite este diferit față de cel din România. Universitățile publice americane nu au locuri la taxă și locuri la buget, ci doar locuri la taxă, iar taxa de școlarizare pentru a termina o facultate publică ajunge în jur de 20,000-30,000 $, iar un masterat ajunge ușor la 50,000 $. Universitățile private, pe de altă parte (Stanford, Yale, Harvard, etc.) au costuri mult mai ridicate, un masterat la Stanford poate ajunge până la 70,000 $, dacă nu și mai mult. Există și burse, dar un procent foarte mic de studenți beneficiază de burse care acoperă costul total al facultății.

Tocmai pentru că nimeni nu dispune de asemenea sume la 20 de ani, guvernul federal american împrumută studenților așa zisele student loans.  Practic, guvernul îți împrumută bani pentru ați achita toate costurile de școlarizare, și începi să plătești o rată destul de mică pe perioada studiilor, care crește o dată ce ți-ai finalizat studiile. Majoritatea studenților nu pot achita creditul obținut imediat după ce au terminat facultatea, sau înainte, ci continuă să plătească la creditul acela chiar și 20 de ani mai târziu.


Ca să îți înscrii copilul la grădinița publică trebuie să fii în pragul sărăciei

Aici vorbesc despre California, și în special regiunea Bay Area unde locuiesc și lucrez. Școlile publice americane încep de la clasa 0, aici o numesc clasa Kindergarten, și cel mic trebuie să aibă cinci ani pentru a-l putea înscrie la școală. Cei mici de trei și patru ani pot merge la grădinițe pentru preșcolari (preschool), doar că în California locurile pentru învățământul preșcolar sunt limitate, și nu califică toată lumea.  În conformitate cu normele actuale, o familie de patru persoane din California trebuie să aibă venituri de 47,000 dolari pe an sau mai puțin pentru a califica pentru învățământ preșcolar gratuit. Să nu credeți că 47,000 dolari este o sumă mare pentru o familie de patru persoane, dimpotrivă, pentru standardele californiene este aproape imposibil să supraviețuiești cu banii ăștia. Recent, în San Francisco unele statistici arătau că o familie de patru persoane care câștigă 100,000 dolari pe an este considerată a avea venituri mici, darămite 47,000 dolari între patru persoane. Dar să mă întorc la punctul de mai sus, după ce că mămicile și tăticii se întorc la job super rapid pentru că au nevoie de bani, acum trebuie să se preocupe să găsească grădinițe private în bugetul lor dacă nu au cu cine să-i lase pe cei mici.



Costul exagerat de scump al locuințelor

În California și area din împrejurul orașului San Francisco, chiriile sunt enorm de mari și nu sunt deloc raportate la veniturile medii ale californienilor. Să închiriezi un apartament în San Francisco trebuie să scoți din buzunar de la 3,500 dolari în sus. Să cumperi o casă în San Francisco ai nevoie de cel puțin 1.5 milioane de dolari, și curând prețurile astea sunt pe cale de dispariție.  Da, poți să te miști un pic mai la sud, mai la nord, dar nu este cine știe ce diferență. Singura diferență este dacă te duci în Fresno, undeva în mijlocul unei zone de agricultură, acolo ai să poți să îți cumperi o casă cu 250,000 dolari, doar că piața joburilor și a oportunităților de dezvoltare este destul de limitată.   

Acestea sunt doar câteva aspecte importante care atrag după ele mult mai multe probleme, cum ar fi faptul că mulți americani nu ajung să își cumpere o casă decât după 40 de ani încolo, când mulți dintre ei termină de achitat împrumuturile de studenți. Sau faptul că în lipsa unui concediu maternal prelungit, trebuie să găsești alternative foarte scumpe, cum ar fi o bonă sau o creșă.

Ce vreau eu să vă transmit este să luați în considerare și aceste aspecte dacă aveți în plan să vă mutați în Statele Unite. Nu întotdeauna avem opțiunea de a alege statul în care vrem să locuim, mulți dintre noi mergem acolo unde știm că mai avem pe cineva, unde poate avem rude ș.a.m.d. Eu nu am avut prea mult de ales, eram deja pe coasta de vest, în Mexic, și California era la o aruncătură de băț și o mutare firească din mai multe motive, dar nu mă plâng de alegerea făcută.

Deși traiul este unul foarte scump în comparație cu alte state din centrul sau nordul Statelor Unite, sunt și foarte multe oportunități de dezvoltare, doar că trebuie să muncești mult, să depui efort și să fii perseverent (ca în orice alt loc). Doar așa începi să duci un trai decent care îți permite să te bucuri și de frumusețile Californiei. Sincer, chiar dacă mă gândesc foarte serios la toate aspectele menționate mai sus, în momentul acesta nu mă văd să îmi iau rucsacul în spate și să mă mut în alt stat de una singură dacă nu cunosc pe nimeni pe acolo, doar pentru că traiul ar fi mai accesibil.

Sau poate că o dată la cinci ani ar trebui să dau reset și mă avânt iar într-o nouă aventură! 

Add comment


Security code
Refresh

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

logotest1